27 a zecea

Mă aflam la o alimentară să târguiesc un pok de dohanes. În fața mea era o doamnă ce dorea o banană. Nu era mulțumită de ce îi oferea vânzătoarea. Ba o vrea pe aia mai mare, ba că aia mare nu e prea coaptă, ba că aia mică are coada prea mare. Cujet : dacă la vrâsta asta nu te poți decide la dimensiunea bananei, ai trăit o viață dejaba.

Cum îmi formulam eu cerea de pok, din spate mă împinge ceva tare, de dau cu cotul în doamna cu banana. Care repede se întoarce intrigată spre mine, să îi pot observa mustața. Întorc ardelenește capul, și văd un cetățean între 3 vârste, cu mustață mai mare decât a doamnei cu banana.

- No care-i baiu? (zice insu)

-Nici unu șefule. Da nu ai loc? (zic io)

-No, io am da’ mă grăbesc!

-Și tre să dai cu burta în mine?

-Te doare?

-Nu mă doare, da’ mă irită.

-Nu-i bai.

-Nu-i bai, da’ nu-i frumos!

-Da’ ce, afară îi frumos?

-Ticule, dă-te un pic mai în spate te rog!

-N-am loc!

(în spatele lui nu era nimeni, doamna cu banana a renunțat la banană și a cumpărat un pachet de biscuți)

- Stați la coadă? (el)

-Nu, stau de ploaie! (io)

29 Responses to “27 a zecea”

Leave a Reply